some what ifs

Dragos ma intreaba ce-as face daca nu mi-ar fi frica. A few things, dear, a few things. O lista nu neaparat exhaustiva, de pus in practica in viitorul apropiat sau, cel putin, logica :) in cele ce urmeaza:

-as spune mereu ce cred
-nu mi-as ascunde vulnerabilitatea
-as purta uneori catifea
-as fugi in lume
-un copil
-alt blog
-botox
-m-as tunde
-mi-as deschide odata ceainaria aia

Andrada, child-of-spring si Cinty, voi ce-ati face daca nu v-ar fi frica?

my chemical romance

asa mi-e de draga Olanda cu vantul ei taios si curat, aerul sarat de deasupra canalelor, oamenii putini presarati pe campuri, biciclete, vaporase, cu casele magice din caramida rosie si acoperisuri de ardezie bruna, cu stradutele pe care la noi nicio roaba n-ar patrunde si la ei iau viraje neverosimile ditamai autobuzele. O redescopar fericita la fiecare drum si mi-e din ce in ce mai aproape, o simt de parca am trait o viata de dinainte acolo (si cate lucruri n-ar explica asta...:).

olanda e cel mai frumos vermeer, cel mai vesel desen pe faianta, cea mai intunecata pata de galben pe floarea soarelui lui Van Gogh, cea mai senzuala femeie din Red District si cel mai mustacios conductor cu ochi albastri si parul alb. olanda e o pisica cu blana lucioasa care pandeste rate la malul canalului. olanda e o eoliana inalta. olanda e un parc verde cu malurile inundate.

olanda e tara in care traiesc, de fapt, tot timpul.

Fuck off, you!

Am fost la plantari in Moldova acum 2 luni si mi-am adus de acolo un puiet de pin. L-am plantat in fata geamului, l-am stropit, l-am ingrijit, il priveam cu drag. Stiam ca are nevoie de 100 de ani ca sa ajunga la maturitate si zambeam gandindu-ma cum ar fi sa vin din fundul criogeniei sa-l vad. Well, not anymore. Acum 2 seri a fost furat. Cel mai probabil de un cretin care s-a gandit sa isi rezolve in felul asta decorul cu podoabe in timp ce infuleca grasime proaspat ucisa si se simte mai bun. Si care o sa-l arunce la ghena dupa aia. Va multumesc si pe aceasta cale domnule tampit. Imi confirmati ca am atatea de facut si atatea batalii de purtat ca s-ar putea sa prind anii cand pinul ala ar fi ajuns matur. Pentru ca n-o sa am timp sa ma plictisesc :(.

Romania

Foto: Ionut Botezatu.

P.S. offtopic: M-a bucurat gandul egoist, G. :). Multumesc.

A fost sau n-a fost?

Azi m-am dat cu troleul la birou. In troleu ceva radio. As vrea sa stiu care era, da' nu stiu. Cert e ca era o emisiune prezentata de doi flacai, care incercau sa-l convinga pe un al treilea, ascultator care ii sunase sau asa ceva, sa faca urmatoarea schema. Sa se duca pe strada, sa opreasca o femeie si s-o intrebe:

Sarumana, ma scuzati, sunteti din Bucuresti? Puteti sa-mi spuneti si mie, va rog, cum ajung, cu ce mijloc de transport, la dumneavoastra in pat?

Dilema mea: e hartuire sexuala sau doar prost gust?

doua de weekend

Ma duc ieri la Gazit sa-mi iau cizme dupa doua saptamani de esecuri succesive de a-mi misca the busy/lazy ass over there. Gasesc, probez, imi place, iau. Dialog la casa:

Vanzatoarea: Nu-i asa ca-s frumoase? Sa le purtati sanatoasa!
Eu: Da, multumesc.
Ea: Tot noi singure ne facem cadou de mos...eh, ce sa faci? asta-i viata...
Eu: Ce mos? Aaa, mos. Nu e cadou de mos, mie imi trebuiau cizme, doar ca n-am avut timp sa ajung pana acum.
Ea ma priveste cu aerul "you don't fool me"
Eu (care am o nevoie patologica sa justific situatiile in care simt ca sunt prost inteleasa si in care femeile sunt portretizate in ipostaze de victime economice si culturale): Serios, chiar e o coincidenta data, aveam nevoie de cizme si doar azi am avut vreme sa vin.
Ea (catre cealalta de langa ea, complice): Tot noi ne facem mosul, asta e...
!!!

Ajung azi noapte intr-un club, pe la 3 apare Despot (cu Iantu dupa el, cred ca erau pe chill dupa Megastar :). Frate, si toata, dar absolut toata lumea din jur, se uita zambind la el si murmura in barba sau catre prietenii din jur: Trei, in pula mea! Rispect, my man!

ce cred ca am inteles

am primit o leapsa rather intriguing sau cel putin asa imi place sa cred. nu sunt foarte sigura daca este despre muzica, saruturi, senzatii desteptate de o melodie sau toate astea la un loc si m-am coit vreo doua zile sa-mi dau seama, ca sa nu ma dau in fapt pe blog si sa ma vaza tot cetitorul ce nerafinata si limitata mi-s.

in cele din urma am conchis ca atat avem, cu atata defilam si ca voi oferi o interpretare proprie (din fericire doar la figurat :) cerintelor lepsesti. sa purcedem, dara...

sufletul meu moare si reinvie deopotriva de fiecare data cand tori imi canta povestea sirenei. il vad pe Ethan fuging pe plaja, inima lui e sfasiata, urla pe muteste, marile sperante au murit si traiesc durerea lui, durerea oricui a spus macar o data in viata: "this is my heart and it's broken. can you feel it how it hurts?"

si ma intorc spre trecutul acela, aproape neverosimil, si am parul negru, unghiile negre, buzele negre, hainele negre, depresia cat haul si doar Metalul (hell yeah!) intra, functioneaza si repara si imi ingadui una dintre putinele balade "acceptabile social" in gastile care isi cara bocanci in gura prin sali polivalente.

si plonjez in mare, inot, inot, inot, despic apa departe, acolo unde nimeni n-are curaj nici macar sa priveasca si inca nu ma pot domoli. nu e val suficient de puternic sa-mi cuprinda urletul de furie, sa se intoarca si sa-l plezneasca pe nemernic peste cap, sa-i spumege neputinta mea si nevolnicia lui, sa-i spuna doar atat. atat! don't fucking ever tell me "let's (just) be friends".

si ca valul trece si pare ca altcineva a trait viata aceea, ca a trait orice fel de viata to begin with, si totul e degeaba, prea putin, prea nesemnificativ. si e gol si pustiu si e foarte frig si oamenii sunt prea rari si prea opaci. si ma doare si n-am cui spune si tasez si pretind ca nu se intampla si fumez doua pachete pe zi, nu mananc, nu dorm, nu (mai) vreau nimic. I'm just humming...

si ma adun si incerc sa ma pastrez in viata si ma reculeg cu fiecare lacrima inghitita, cu fiecare zid escaladat si cu fiecare strop de venin pe care-l dau la altii ca sa nu-l inghit eu. si invat, mai putin de la altii, mai mult din capul lovit periodic de faimoasa bara de sus, si Alanis ma tine de mana si-mi arata drumul

si se face soare, rad, cresc, relativizez, inteleg, accept, privesc inainte, mai cresc putin si mai accept oleaca. si-s cantece puzderie sa acopere toata bucuria lumii si pe mine in mijlocul ei, n-as sti ce sa pun mai intai, caci sunt atatea crampeie de nebunie, saruturi, priviri, strangeri de mana si oameni deschizandu-se spre mine si eu spre ei. si repet zambind refrenul ultimei mele mici fixatii hedoniste si adaug: and yourself :)!

nu dau leapsa la nimeni, ca in continuare nu stiu care e subiectul :), but I sure enjoyed it!