Encore une fois

Fac o exceptie based on cuteness :) si raspund consecutiv la o a doua leapsa. Ia cartea cea mai aproape de tine, deschide la pagina 123, cauta cea de-a cincea propozitie si scrie pe blog urmatoarele patru fraze sau propozitii zice Danonino. Prea bine, da' sa stii ca trisez. Adica n-am o carte anume aproape, am biblioteca si atunci o sa ma duc sa iau una de acolo. Bon, avem Ingeri cazatori de Tracy Chevalier, o super carte si-o super scriitoare.

Pagina 123, a cincea propozitie and the following four:

"Am studiat cu multa atentie ce scrie in The Queen si Cassel's ca sa nu fac nici o greseala, si chiar am scris propriul meu indreptar, ca sa ajut si alte fete in situatia mea care ar putea avea intrebari despre eticheta corecta pentru doliu. Am rugat-o pe Maude sa ma ajute, dar n-a interesat-o problema. Uneori ii tot da cu constelatiile sau planetele, cu pietrele pe care le-a gasit la Heath, sau cu plantele din gradina mamei ei, pana cand simt ca-mi vine sa urlu".

God, I miss reading this book. Si pe oricare dintre cele scrise de Tracy Chevalier. Recomand cu incredere. Gata :).

despre mine, ce sa-ti spun?

ce cuvinte sa adun, ca-n adevarul lor sa crezi :)?

Am vazut cu intarziere o leapsa nespus de simpatica, de la Senor Pantacruel. Zice asa: ce melodii v-au facut casa casa si sarbatoarea frumoasa in copilarie? Cu ce asociati vremea cand parintii erau tineri si voi picoteati pe langa brad asteptand sa mai pice o ciocolata (asta-i de la mine ;)?. Ehei, monsio, sa tot fie colindele Boney M (the absolute trademark of my White Christmases), rock-urile saltarete ale lui Elvis (si dansurile aferente executate cu mare maiestrie de ai mei parinti) si oleaca de Demis Roussos, ca era sarbatoare, vorba ceea :P.

Ma opresc la cel din urma, pe melodia asta dansam cu tata pe post de relache dupa repriza de rock :))



O sa ma faci sa zic ca am avut o copilarie frumoasa, cel putin pe alocuri. Pai bine iti sade :)?

Sfasiere

Acum 18 ani, pe 22 decembrie 1989, plangeam in genunchi pe cimentul rece din bucatarie, langa un aparat de radio. Vocea din difuzor tocmai spusese ca suntem liberi si am crezut-o. Era o voce pe care o cunosteam. Locuia cu noi de multi ani si spusese mereu adevarul. Apoi evenimentele s-au precipitat si nu m-am mai gandit nici la vocea aceea, nici la postul care o gazduia.

Acum doua zile, pe 22 decembrie 2007, plangeam ghemuita intr-un scaun comod si moale, tapitat cu stofa rosie, intr-o sala goala de cinema din Citymall Bucuresti. Ma uitam la
Cold Waves - Razboi pe calea undelor, filmul care mi-a readus limpede in amintire vocea de demult si atmosfera (niciodata disparuta cu totul) de atunci.

Documentarul lui Alexandru Solomon despre Radio Europa Libera si despre impactul pe care l-a avut asupra vietii romanilor in comunism m-a zguduit dincolo de vorbe scrise sau spuse. Am avut iar constiinta micimii si conformismului nostru, al celor multi si pe cea a stimei uriase pe care o datoram acelor oameni putini care au riscat totul pentru aproape nimic care sa le aduca un beneficiu personal.

Nu pot explica in cuvinte. Duceti-va la film! Chiar daca este exilat, in Bucuresti cel putin, la cel mai marginas mall. Chiar daca sala va fi goala si rece. Duceti-va sa-i vedeti zambetul Monicai Lovinescu pe patul de pe care nu se mai poate ridica si sa aflati cum au murit oameni doar pentru ca au ales sa spuna adevarul intr-o lume in care, faute de mieux, n'est ce pas? toti minteau. Duceti-va sa priviti in fata ranjetul sticlos al unui securist convertit in parlamentar in lumea libera si sa-l audiati pe generalul plesita la otv spunand ca ce regreta cu privire la atentatele Securitatii la Europa Libera este ca n-au fost "mai en gros".

Duceti-va ca sa va simtiti macar o data pe an mici si nevolnici, asa cum suntem, de fapt, in majoritatea timpului, self-absorbed, cinici, obsedati de o toala, de urmatoarea petrecere trendy sau de ce a zis cutarica pe blog. Eu mi-am cumparat chiloti din mall inainte sa intru la film. Avem de unde si avem cu ce.

Acum cand, desigur, v-o spun toate felicitarile tampite pe care le primiti de 10 zile, vine vremea linistii, caldurii, familiei si pacii, vine vremea bucuriei, bucurati-va, dara! Duceti-va la film! In sala veti fi, cel mai probabil, doar voi. Restul lumii e la cumparaturi.

Disgustingly zen

Mi-am petrecut ani intregi de tinerete irosita, incapabila de altceva decat de o tristete si neimplinire pe care ajunsesem sa le consider parte din fiinta mea. Eram structural nefericita, imi faceam rau si, cred, le faceam rau si altora. Am trait multe momente frumoase in acei ani, dar, per ansamblu, pluteam in deriva and everything pretty much hurt. Eram una dintre cele mai vesele depresive pe care le cunosteam.

Acum imi place sa ma joc in viata mea. E un puzzle din ce in ce mai colorat si piesele se leaga din ce in ce mai usor. Am inteles ca nu sunt structural nefericita, ci doar revoltata. Si ca se poate trai cu asta. Imi place ca sunt libera si dreapta, ca nu ma plec in fata nimanui, ca nu ma intereseaza banii, dar am suficienti (si ca ii fac eu) cat sa n-am nevoie sa ma intereseze. Ca in viata mea este plin de dragoste si ca echilbrul is no longer (just) a scary ghost. Ca iubesc cu tot sufletul si ca prietenii mei sunt aproape. Citeam la Sandra zilele trecute ca un fost depresiv apreciaza mult mai mult fericirea prezenta. E adevarat.

Astazi implinesc 31 de ani si sunt atat de fericita incat mi-e groaza ca o sa mi se descopere o boala letala, ca sa existe o compensatie. Singurul lucru care imi lipseste si singura dorinta pe care o am azi este ca aniversarea urmatoare sa nu mai fie aici. Romania este ultima baricada din drum. Iubitule, vrei sa sarim impreuna peste ea :)?

Ocazie

Mihai to office

Pentru colectionari :
Vand convenabil brevet de inventator apartinand Elenei Ceausescu !
100% Original .

La ce v-ar putea folosi ? Nu stiu, eu l-am cumparat anterior si acum il vand

100% autentic, primit azi pe mail-ul de la job :D.

Mozaic pic-pic

Mai vad/aud una alta. Ma gandesc sa mai zic si la altii. Fara a ma mai justifica pentru ca din in cand in cand trag cu coada ochiului la filmele de pe Hallmark, iata citatul care m-a impresionat, din Judging Amy:

"Cred ca asta e pierderea cea mai mare, sa nu ai pe cineva care renunta la demnitate si ratiune pentru tine"

respectiv, un nume (what's in a name?) de firma de catering, nume pescuit de pe genericul filmului The Wings of the Dove, a very nice one, btw: Good Food for Good People. Si in film joaca una dintre dudele mele preferate: Miss Bonham-Carter herself.

Si vreau sa spun ca azi mi-am gasit tricoul cu I heart 2 read (ca hippiotul din banc :)) si sunt foarte incantata. Si ca mersul pe bicicleta este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat vreodata. Si ca vreau sa invat sa cultiv legume si sa fac oale din lut si sa traiesc intr-o padure cu alune :).



Red window from Bruges

Shine on

Uneori...uneori nu ai la indemana decat inceputuri cliseistice. Iti vine, de pilda, sa spui ca oamenii sunt ciudati si surprinzatori si realizezi intr-o fractiune de secunda cat de plat suna chestia asta.

Uneori intalnesti oameni pe care crezi ca-i cunosti. Ai interactionat pe net cu franturi din gandurile, spaimele, frustrarile sau visele lor. Au interactionat si ei cu ale tale. E o dezvaluire selectiva si de-o parte, si de alta. Sau nu neaparat. Vine o zi cand ajungi sa le strangi mana si sa le privesti zambetul in fata. Cand le auzi vocea, le impartasesti rasul si intri in lumea lor reala, pe o usa deschisa larg.



Uneori stai in mansarda lor, bei ceai, mananci legume facute la abur, jointul trece, mainile gesticuleaza, vorbele se incruciseaza in aer si muzica e doar unul dintre numitorii comuni. Uneori te plimbi pe strada alaturi de ei si zidurile rasuna. Privesti luminile si razi. Dansezi putin. Incepe sa ploua, dar nu conteaza. Se face dimineata si taxiul nu vine.

Uneori ajungi sa cunosti oameni luminosi. Calzi. Frumosi. Inconjurati de o aura pozitiva. Nu poti sa nu zambesti. Nu poti sa nu te deschizi. Nu poti sa nu-ti doresti sa fii cel putin la fel. Thank you, shinypeople.

Cu-cu!

Irina mi-a dat o leapsa tip oracol post-modern :)) pe care o execut cu zambetul aferent (imi stiu restantele si o sa le onorez si pe alea, promit).

BEST
1. Male friend: Andi
2. Female friend: Raluca :)
3. Vacation: Sunt tentata sa zic ca taman ce m-am intors din ea. Desi si Szigeturile...
4. Age: 25. Ai acumulat destul, dar esti inca suficient de tanar ca sa faci tampenii si sa nu le regreti
5. Memory: No can do, man. Too many :).

WORST
1. Time of day: Cand realizez ca m-am trezit de trei ore si inca n-am iesit din casa
2. Day of the week: N-am.
3. Food: Urzici!
4. Memory: O tentativa de viol

LAST
1. Person you saw: My boss :))
2. Person you talked to on the phone: Sorumea :-*
3. Hugged: Radu
4. Text messaged: Andi
5: IM: And Radu scores again :)

YESTERDAY
1. What did you do: Procrastinated pana chiar a trebuit sa ma apuc de treaba pe seara
2. Who were you with: Cu colega mea de birou, apoi cu Radu
3. Bad/Good day: Every day is pretty damn good lately :)
4. Lose something: Hopefully some pounds :D
5. Fall out with someone: Ce e aia fall out with someone?

TODAY
1. What are you doing now: Proudly procrastinating pana se face iarasi seara tarziu si intru in panica liniei moarte :D
2. Today in general: Urasc metroul, vreau bicicleta inapoi! Si oamenii astia cenusii ma ucid incet, dar sigur...
3. Wearing: Confy warm clothes
4. What did you eat for lunch: Sana, salata, mandarina. God, I'm a health freak!
5. Better than yesterday: So far, so good :).

TOMORROW
1. Is: examen la EPSO
2. Got any plans: sa-l iau!
3. Getting Lucky: sper!
4. Dislikes about tomorrow: probabil si maine metroul ma inghite
5. Do you have work: asta se cheama cutit in rana!

FAVORITES
1. Number: 21
2. Song: That I would be good, Alanis Morissette
3. Colour: albastru
4. Season: iarna
5. State: Olanda

CURRENTLY
1. With someone: happily with :)
2. Missing someone: missing some people, wish to see them more often
3. Mood: zambaret
4. Wanting: sa plec mai repede din tara asta oribila! Can I, please?

Ubi bene, ibi patria

Maastricht, cartierul care duce la grotele de Nord. Acolo o sa traiesc eu intr-o buna zi. And that is a promise :).

And so it is

Ma indrept spre poarta cu zambetul pe buze. Duc bicla de ghidon si cerul e intrucatva senin. Ma pregatesc sa ma arunc in trafic, dupa o absenta de 10 zile. Incerc sa alung norul ce pandeste si spun in gand Bucurestiului: "Please don't crush me too hard". Ies din curte. Sunt imbracata colorat, dar n-am pene in par sau ochii portocalii. Ma intersectez cu un pensionar cu pardesiu stalinist si cusma asijderea. Ma masoara din cap pana in picioare cu ochii micsorati, se stramba, trece mai departe. Se opreste. Se intoarce si incepe iar sa ma examineze ca pe cel mai ciudat exponat din raft. Ii zambesc, ceea ce-l inlemneste dincolo de orice descriere. Pleaca ducand cu el o punere la zid muta care imi sfasie sufletul. Welcome home.