8 femei sau alt titlu mai destept

Chrismilla mi-a dat leapsa sa zic 8 lucruri aleatorii despre mine si apoi sa dau leapsa la alti 8 oameni. Draga Chrismilla, ca orice egocentric respectabil am o gramada de chestii de spus in acest sens, dar cand ma concentrez sa fac lista, ia chestiile de unde nu-s :). Hm. Hai ca ma pornesc sa scriu si vedem ce iese:

Hm. Ce fel de lucruri aleatorii? Funny, dirty, secret, nice, nasty, mushy? Mai ales ca m-am schimbat atat de mult in ultimul an... Da, bine, incep sa scriu.

1. Hm. Sunt afurisita. Cu pusee de blandete, cu pusee de mamosenie, cu pusee de zana-buna-din-povesti, dar, in esenta, afurisita. Nu rea, though :). Cred ca cel mai bine exemplific cu o vorba a unui prieten: "Tu daca-ti musti limba, mori otravita pe loc". Mda.

Sunt in directia buna cu cele 8?

2. Iubesc dezordinea. De toate felurile. De la cea din dulapul de haine si cea din biblioteca (recent distrusa, but I'll get to it :P) la cea din capul si de pe biroul meu. Dezordinea e un element de confort pentru mine.

3. Ma mandresc cu eclectismul gusturilor mele muzicale. Ma ating in egala masura (si in moduri profund diferite, fireste) Floyd, Nick Warren, Rachmaninov, Manson, Alanis, Aznavour, Ternipe sau Puccini. Plus gramezile de sub-genuri aferente. Si mi se pare, fara falsa modestie, foarte tare chestia asta :). Go me!

Hm. Inca 5?

4. I dig substances. Ma fascineaza tipul asta de traire. Ma enerveaza cumplit cei care transforma experimentul in modus vivendi. E o linie foarte subtire de demarcatie, sunt de acord. Nu includ aici alcoolul. That substance doesn't do it for me.

5. Viata mea ideala s-ar desfasura intr-o fusta lunga de in, o ie, picioarele goale si parul despletit, pe o insula verde unde toti oameni sunt buni si draguti si unde se pun in scena variatiuni pe tema Woodstock reloaded.

6. Imi iubesc enorm cei cativa prieteni. Le sunt loiala, imi doresc sa-i vad mai des, sa stau mai mult in preajma lor, ma raportez la ei mai intens decat la propria familie si, ocazional (sper), ii agasez cu pretentiile mele de regina-mama. But it's all love, man :)!

7. Urasc zgomotul. Urasc pe toata lumea care ma obliga sa-l suport (oameni care construiesc haotic, nunti vizavi de casa mea, masini din care bubuie muzica etc. etc. etc.). Si nu, nu e ok sa urle muzica oricine ar canta. Oricat de cool te-ai crede tu. E un cacat, punct. Probabil e chestia care ma scoate din minti cel mai tare.

8. Sunt transparent de onesta. Uracios de sincera. Brutal de directa. Cred ca se mai gasesc si alte forme de a exprima asta. Mi se pare cea mai de pret libertate - speaking one's mind - si o s-o folosesc mereu, din pacate sau din fericire :).

Pff, acum as mai zice, dupa ce m-am dat cu fundul de pamant ca nu am, nu stiu, nu pot. However, I am done, dar astept cu interes sa aflu 8 lucruri aleatorii despre Jeriko, Kolatio, Anti, Jo, Dani, Ionut, Verbiaj si Eusebio Digital. Piua and out!

Ana n-are mere

Am citit pe o lista de discutii dedicata libertatii de exprimare niste versuri colosale. Sunt scrise de Ana Blandiana si erau citate in contextul nepermiterii intrarii in Romania a sase tineri nemti, pentru ca aveau pancarte anti-NATO si a implicatiilor unei astfel de atitudini a autoritatilor in genere. Restul e mai mult decat tacere.

"Eu cred ca suntem un popor vegetal.
De unde linistea
În care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lasa pe toboganul somnului
Pâna aproape de moarte
Cu siguranta
Ca vom mai fi în stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal –
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltându-se?"

Ma inclin

Probabil una dintre cele 5 reclame romanesti (daca or fi fost macar cinci) pe care le respect in totalitate. Il invidiez sincer pe cetateanul care a proiectat-o si ii urez un calduros tineototasa.

vai de capul nostru

n-am timp sa scriu cat si cum as vrea, da' tot tre' sa zic doua vorbe despre asta: niciodata nu mi-a fost mai clar primitivismul mediilor de informare autohtone ca atunci cand am vazut stirile TV despre "manifestantii antiglobalizare" ce vor veni si aici sa ceara pamant si apa.

ideea generala este ceva de genul: astia sunt niste derbedei care arunca cu pietre ca nu i-a batut acasa cand erea mici, dar nu va faceti griji, stimati cetateni, in tarisoara noastra nu le merge ca in decazutul Occident, aici politia ii monitorizeaza, chiar si in avans (?!) si totul va fi smooth - ia uite ce imagini avem aici cu 5 gabori care se plimba in cerc prin piata victoriei cu motorul, simuland ca indruma traficul pe kiseleff, multumim ca veniti de va organizati la noi cu nato si le dati posibilitatea reporterilor nostri sa transmita de la fata locului cum fug men in black cu serviete in mana pe langa o limuzina cu geamuri fumurii. andreea...

dothetest

Frati si surori, do watch this. Este genial. Mie mi l-a semnalat Sahara Penguin, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

Doamne, ce inseamna lumea civilizata...

Oh, well :). We'll always have Sarmisegetuza gen :D.

iarta-ma, om bun

am fost sa-mi fac o radiografie dentara si-am dat peste un tanar domn in halat, cu un zambet amabil si...arab. m-a intrebat cati ani am si m-am rastit la el: "poftim?". nu intelegeam ce-i trebuie sa stie cati ani am la radiografie dentara. pentru ca era arab, l-am tratat ca pe unul care se va da la mine by default; daca ma intreba un doctor roman, chiar daca n-as fi vazut legatura, nu m-as fi rastit, as fi raspuns din prima.

sunt o vaca rasista.

tipul era super ok. m-a distrat ca avea niste afise in nota caricaturala cu radiografii si chestii similare pe pereti. si ca facea glume. m-am simtit de doi lei, chiar daca nu cred ca el a sesizat nota de rasteala din vocea mea.

daca totusi ai simtit-o, imi cer iertare. uneori sunt tare proasta. dar invat si incerc sa nu mai fiu.

bad hair day

o sa fie bine.

chiar daca am impresia ca am scapat haturile. chiar daca urla nelinistea in mine.

chiar daca nu mai imi permit sa fiu nebuna.

o sa fie bine, Mi. tu stii sa faci in asa fel, doar sa vrei.

nu ma lasa acolo in intuneric, da-mi mana sa iesim la lumina.

nu plange, Mi.


stii ca ai volanul in maini si pedalele sub picioare. apasa, doar apasa. si nu da drumul, oricat de mare ar fi ispita.

doar se zguduie sarma, tu inca esti pe ea. inchide ochii. mergi mai departe.

trebuie sa fim soldatei.

o sa fie bine.

choose life.

n-ai nimic de dovedit la nimeni. respira adanc. tine-ma de mana. haide, Mi.

uite, a iesit soarele putin. o sa fie bine.

No reservations

Emisiunea de pe Travel Channel care a devastat imaginea Romaniei a fost platita de Guvernul roman (...). este inceputul apasator si sumbru al articolului din care afli ca un american a facut o emisiune despre Romania, folosind (si) fonduri de la guvernul roman si ca rezultatul e considerat un dezastru.

Pentru mine a fost suficient. Am crezut ca-i o de-aia cu copii si caini si-am zis pas. Ieri, din fericire, mi s-a atras atentia asupra ei si mi s-a recomandat s-o vad.

Frate, americanul ala e atat de normal incat nu-ti vine a crede. A decupat tot ridicolul si prostia la care l-au expus idiotii de la guvern carandu-l la Jaristea si la petreceri cu vampiri la Bran si i-a iesit o emisiune geniala. Si dupa vizionarea careia, paradoxal, ramai cu sentimente bune fata de coltul asta de lume (usor din ciclul "pacat ca-i locuita", dar nu dramatic)

Aici o gasiti pe youtube, dar cred ca-i mai cinstit de luat de pe torente si vazuta fara intreruperi. Demult nu m-am mai distrat asa bine. Singura pata pe bucuria de-a vedea emisiunea a fost amintirea faptului ca sute de romani i-au lasat comentarii cu injuraturi lui nenea asta pe blog, ca s-au simtit lezati in patriotismul lor indarjit si serios.

Off topic - eu am aflat de pe blogul lui ca a cantat cu Morcheeba, fiindca s-au intalnit, casually, la Londra. Si chestia e prezentata sub titlul "Who knew Anthony Bourdain could rap? We didn't". Well, do know he also rocks! Bravo, nene, mai vino pe la noi!

nu-i decat o copie?

azi am fost cu metroul.

si m-am uitat dupa femei.

constat ca in ultima vreme imi plac din ce in ce mai mult femeile si din ce in ce mai putin barbatii (ca persoane) si ca ajung la vorba grecoaicei de varsta a doua care mi-a zis, acum ani de zile, la un seminar de-asta de femei: "la 23 de ani, nu poti intelege feminismul. totul in jurul tau e ras si joaca, orice ai crede tu. poate ai avut parte de niste deceptii, poate unii au fost misogini cu tine, dar, per ansamblu, lucrurile sunt ok. feminismul incepi sa-l simti cu adevarat cand apar riduri, copii, familie, obligatii si din ce in ce mai multe standarde duble. nu ma crezi, dar asa e. si babele astea nebune de aici de care iti razi tu in barba - asa faceam, sperand sa nu se prinda nimeni - sunt asa fiindca ele chiar au fost supuse unor discriminari pe care nici macar nu poti sa incepi sa le intelegi"

revenind

m-am uitat la fata tunsa scurt, cu ochi albastri minunat de frumosi si limpezi si bluza asortata, care s-a suit grabita la Crangasi, cu The Farewell Waltz al lui Kundera in brate si a citit pierduta, cat pe ce sa rateze coborarea la Victoriei.

la cele doua tiganci de langa mine, cu fuste largi si colorate, vesele, una din ele cu un copil, cu doua papornite mari de rafie trantite intre picioare, vorbind molcom pe limba lor. m-am lipit putin de cea de langa mine, fusta ei verde cu galben si banutii din cozile impletite imi dadeau un sentiment de siguranta.

la doua doamne aproape batrane, cu parul rarit de atata vopsea, suite la Gara Basarab si care tarau sacose pe dispozitive din acelea cu rotite. s-au asezat vizavi, clipind curioase in jur, putin obosite, putin consumate. pareau sa fi fost mari vulpi la vremile lor (luati-o cum vreti) si posibil usor alcoolice in zilele noastre. zambeau distrat la copilul tigancilor si cred ca si el la ele. si eu.

la fetele aproape inca tinere care au stat in picioare in fata mea, genul de studente tarzii, dar cuminti, care indraznesc cate-o extravaganta din cand in cand, care vorbeau incet, facandu-si complimente una alteia cu privire la garderoba si accesorii. amandoua incercau sa disimuleze esteticul dupa practic: "...si m-am gandit ca in primul rand tine de cald" si mi-au parut banale pana cand una dintre ele a intrebat-o pe cealalta "vrei sa vii diseara la mine?" si a mangaiat-o zambind pe par si brusc mi s-a relevat atata duiosie incat nu mai era nevoie de altceva.

la baba mea, care e pe 6 martie, nu stiu de ce, asa e in fiecare an.

girl power? nu. doar primavara.

Exercitiu de admiratie

Multumesc, Alexandru Solomon.

Pentru obsesia ta pentru trecutul recent, pentru rigoarea si minutiozitatea cu care te documentezi, pentru felul in care transpui informatia in imagine.

Pentru tineretea ta serioasa, preocupata, putin trista, putin ironica. Pentru ca nu te irosesti.

Pentru felul in care iti gasesti personajele si le lasi sa vorbeasca. Nu mai e nimic de adaugat la final. Poate cel mai mare merit al documentaristului.

Multumesc pentru Razboi pe calea undelor, care mi-a redesteptat amintirea vocilor strecurate in noapte si mi-a dat ocazia sa constat ca un securist adevarat nu roseste niciodata. Si ca uitam mai repede decat acumulam amintiri noi.

Pentru decupajul griului cotidian in bucatele aparent neutre de cenusiu. Pentru modul in care punctezi aberatia trecuta si prezenta.

Pentru ca iti pasa de bucata aia de timp pe care atatia altii aleg sa o ignore.

Pentru Marele jaf comunist, care m-a purtat intr-o lume inca si mai inspaimantatoare. Pentru povestea stalinismului romanesc - acest malmaison du Bucur.

Pentru fiorul pe care mi l-au starnit toate filmele tale. Pentru memoria pe care te incapatanezi sa o tii treaza.

Multumesc.