adio, dar raman cu tine

am primit super leapsa de la Miss Xenu herself: trebuie sa fac concept de eveniment si playlist pentru inmormantarea proprie si personala. draga Xenu, in primul rand iti multumesc ca nu ai inclus in brief si comunicatul de presa si mesajele de multumire post participare, monitorizarea de, fireste, presa, raportul de, fireste, monitorizare si decontul. desi, sincera sa fiu, si moarta cred ca stiu sa le fac :))

dar sa revenim la lucruri serioase, i.e. trecerea mea in nefiinta si evenimentul de comunicare a proiectului. in primul rand, tin sa asigur pe toata lumea ca voi posta in mod regulat pe twitter si facebook (componenta de social media a campaniei) ca sa se stie cu exactitate cand se produce evenimentul. participarea este deschisa. nu va exista formal un dress code, dar ii las cu limba de potentiala moarte lui Mitzy sarcina sa faca sugestii discrete cu privire la accesoriile dezirabile, de pilda manusi de muselina neagra, pipe de opiu in tonuri de visina putreda si voalete lila.

seara (I'm thinking 9/10) va debuta clasic cu melodia mea deja aleasa de multi ani (am scris la un moment dat despre asta pe aici, dar mi-e lene sa caut), Undenied / Portishead. lumea intra, ia o cupa de baileys, se aseaza pe canapele (vreau canapele si perne ca la Ambient), fumeaza ceva, se relaxeaza, plange. exista un MC, Nate din Six Feet Under si un pianist care asigura momente de Chopin cand se infige winampul. se invart poiuri in gradina (o sa mor vara). pentru prietenii mei rockeri se pune tainted love, marylin manson. apoi david bowie, heroes.

in gradina se aprind lampioane, lumea pune corturile. k's choice, hallelujah & sia, breathe me. apoi, pentru inviorare, suie paparude, pentru inimi. janis joplin, cosmic blues. pink floyd, shine on. verve, drugs don't work. doors, the end (I know, lame cliche, could not avoid it). speech surpriza mihaela radulescu. nate cere sa fie prezentat. Cinty pune proiectii cu imagini de cand eram eu slaba, canta live nsk, totul vine de la sine.

everybody misses me. se servesc cookies. pianistul interpreteaza sonata lunii. are loc tombola. se castiga a trip for two to Amsterdam cu urna mea, ca sa-mi imprastie cenusa de pe terasa bibliotecii. edith piaf, arretez la musique. pentru prietenii mei rockeri, lita ford & ozzy osbourne, if I close my eyes forever.

se distribuie suveniruri (magneti de frigider cu imagini cu tematica funerara 3D camuflate), se fac poze (albumul pe facebook first thing the morning after), se pleaca. pe plasme imagini din pisicile aristocrate & My Fair Lady & Seinfeld. se rade. groove armada, the groove is on.

mihaela radulescu si nate apar in cancan.

later edit: am uitat sa dau leapsa mai departe. ia poftiti de scrieti Mitzy, Laur, si Treibadica, daca vreti :)

hai, frate...

Am citit chestia asta si m-a apucat amocul. Citez pentru cei care n-au rabdare sa parcurga tot textul:

"Pe 30 aprilie, la Universitate o tinara va face proba curajului ei. Se va spala intr-o cabina de dus suspendata deasupra Bucurestiului. La ora 9 dimineata. (...) Acum 10 ani, chiar pe vremea asta, la sfirsitul lui aprilie ne pregateam sa lansam Europa FM. Am facut multe propuneri atunci despre cum sa atragem atentia asupra statiei si, cum la radio morning show-ul e cheia, am propus sa facem un matinal inedit cu o gazda speciala: o tinara care face dus in mijlocul bucurestiului. Din mai multe motive, interne si externe, nu ne-a iesit. Am suferit foarte mult atunci, pentru ca imi placea ideea si credeam tare in ea. La fix 10 ani distanta am luat-o de la capat cu proiectul asta si totul pentru mine e incarcat simboluri."

Daca cititi tot textul aflati si ca exista deja trei finaliste (deci s-a facut preselectie pentru asta) si ca norocoasa, dupa ce va fi batjocorita corespunzator de indivizii cei grobieni de la radio zu, partener al proiectului, va avea prilejul sa se imbaieze fix deasupra universitatii beneficiind de toata gloria aferenta.

Am facut si eu PR in Romania si inteleg de ce Cristina Bazavan a propus ideea, este un instrument adecvat pentru a atrage atentia raportat la specificul pietei locale. Dar cred ca nici brandul Tabu, nici brandul Dove (sponsorul) nu se promoveaza corect pe nisa asta. Este o nisa machista si jenanta. Asta e curaj la o femeie in 2010? Sa faca baie goala suspendata deasupra orasului? Si ce ma deranjeaza mai mult ca orice este acest tip de prezentare a proiectului, in registru de "my beloved long time forgotten special project". Bine ca promovam modele, valori, femei puternice si independente si apoi facem baie la universitate cu radio zu. You go, girl!

this be the verse

They fuck you up, your mum and dad.
They may not mean to, but they do.
They fill you with the faults they had
And add some extra, just for you.

But they were fucked up in their turn
By fools in old-style hats and coats,
Who half the time were soppy-stern
And half at one another's throats.

Man hands on misery to man.
It deepens like a coastal shelf.
Get out as early as you can,
And don't have any kids yourself.

Philip Larkin - This Be The Verse

cacat!

am auzit urarea asta la Dragos, cand s-a jucat el prima data de-a teatrul de amatori (in afara de momentul cand a jucat in serbarea abecedarului la scoala si a fost alfabetul sau abecedarul sau alt personaj principal :) acum cativa ani, cu colegii de la Erudio. mi-a spus ca si-o zic actorii intre ei (si le-o zice oricine care le vrea binele pe scena) inainte de spectacol. nu "bafta" sau "succes" sau altele de acest fel. cacat!

am luat-o ca atare, ca pe o excentricitate haioasa, fara sa ma intreb de unde vine. azi, cand m-am jucat si eu de-a teatrul de amatori la mine la birou, in strainezia, am auzit-o pe o tipa urandu-ne "merde". i-am impartasit ca si in Romania se ureaza in aceeasi cheie inainte de premiera si tipa mi-a zis originea urarii.

demult, pe cand teatrul era eminamente ambulant si se juca din balci in balci, lumea venea sa vada reprezentatiile calare sau cu caruta. cu cat veneau mai multi oameni, cu atat era nevoie de mai multi cai. si actorii isi faceau urarea "merde" pentru ca multi cai (si al lor merde) insemnau multi platitori de bilet.

:)

omg

via Smara@Facebook (thank you!)

stop this plane, I wanna get down

Trebuie neaparat s-o zic pe asta pana nu se pierde in negura memoriei mele din ce in ce mai scurte. Ca ma auzeam scriind-o (de la tastatura, ya know) as it was happening. Donc, avionul cu care veneam in tara incepuse sa planeze pregatindu-se pentru aterizare, eu lipita de geam desi era intuneric clampa, cand sesizez cu coada ochiului ca tipa de langa mine ridica mana si apasa pe butonul care cheama stewardesa.

Apare imediat langa noi o doamna draguta (btw, asa imi plac tipele astea middle age din personalul Tarom, coafate si fardate si afabile si unse cu toate alifiile, alea care stiu sa dea din gene la Daianu sau Puscas pe cursa de Bruxelles in timp ce alea tinere ii ignora) si expediaza un suras catre apelanta.

- Da, va rog.
- E o problema cu avionul, cuvanteaza fata (eu panica)
- Ce problema? (stewardesa imperturbabila, zambet larg, perfect calm)
- Coboara prea repede sau se intampla altceva, pentru ca ma dor foarte tare urechile. (eu ras innabusit, stewardesa imperturbabila)
- Este de la presiunea atmosferica, probabil, trece cum aterizam.
- Nu cred, zice tipa, eu va zic ca e o problema cu avionul si va rog sa faceti ceva. Nu poate sa se opreasca? (eu deja ieseam prin fereastra)
- Pai numai dumneavoastra o sesizati, pare-se. De ce credeti ca ar fi ceva cu avionul?
- Pentru ca eu am zburat si ieri si n-am avut problema asta, zice tipa.
- Eee, spune stewardesa afabila, dar de ieri pana azi nu v-a tras curentul si n-ati racit si nu stiti ca asa e la raceala cand sunteti in avion?
- ...

Pana la urma stewardesa i-a dat o guma si eu am invatat-o sa se tina de nas si sa sufle ca sa-si desfunde urechile. Si m-am uitat peste umarul ei la cartea pe care o citea: "How to manage yourself better". Hm, recitind ajung la concluzia ca povestea e din categoria "you had to be there to laugh", dar, daca tot am reusit sa scriu ceva in afara weekendului, I may as well publish it.

t(r)ipul de la headshop

deci. m-am dus la maastricht cu treburi si m-am varat si in ceva magazin de parafernalii si ciupercaraie. eu eram dupa nag champa (bete parfumatate, n.t.) this time, asa ca honny soit qui mal y pense, da? magazinul e mai curand pe lung decat pe lat, cu vitrine de sticla in care e plin de parafernalii si ciupercaraie, cum va ziceam, si cu casa de marcat, respectiv cosuletul cu soricarul patroanei pozitionate cumva in mijloc.

cand am intrat, tipa era in spate cu niste oameni si in spate sunt, preponderent, ustensilele de inhalat. pe ea o semi-vedeam, pe clienti nu. "and where are you from?", intreaba femeia. "romania", se aude. eu cu ochii tinta si urechea asijderea, normal. "aha, how funny, I thought it was Italy. So, you take this one?", zice patroana. "Yes", aproba vocea de compatriot si se ivesc cu totii in fata mea. nu erau the typical ones, ca sa zic asa, more like the visitors. 20 something, cumintei, genul care chiar isi calca blugii, pantofi luciosi, el cu haina de piele neagra si par lung pana dupa urechi, dar pieptanat frumos cu carare, not the rebel kind at all. ea blonduta, cu sacosa de la new yorker in brate, ca doar era sambata de shopping, nu? isi cumparau un mare bong si se uitau la el ca la ET phones home.

mi s-a parut super dragut cand tipul a cerut instructiuni de inhalare, si unde pun aia, cat ard cu bricheta, cat tin in piept, pe unde iese fumul, cine ma tine de mana etc. cred ca erau studenti si aratau ca la curs. ma gandesc ca or fi studiat de pe wikipedia inainte sa se lanseze la cumparaturi. it was fun to watch, I swear. bun, dupa vreo 5 minute de tutorial, omul se declara multumit de aparat (the girlfriend se refugiase in decor, traditional balcanic I might add) si solicita si iarba.

"pai nu aici", zice patroana. nene, sa mor, astuia i-a picat fata. isi luase masina si acum ii ziceau ca n-are benzina. "pai cum nu aici?" s-a impacientat el. "we are not allowed to sell here", zice femeia, "but go to any coffeeshop and you will find weed there". bun, s-a relaxat omul, desi scria pe fata lui ca voia sa o intrebe pe tanti si cam pe unde ar fi un coffeeshop, dar ii era rusine si s-a gandit ca se descurca. a manevrat cardul, si-a luat pachetul si femeia si au purces increzatori la drum.

ma intreb daca o sa mai aiba pantofii, blugii, geaca si freza in cateva luni :).

this one goes out to the one I love

7-8 minutele. tarom. mtzr. soare@cismigiu. pufuleti. subufet. vasile. ploiesti. garsoniera. taxi. taxi. taxi. taxi. taxi. bicicleta. claxoane. targoviste. domnu' nicu. ota. ciorbita de fasole. mere rosii. cotroceni. soare. gropi. lipscani. buftea. dambovita. eugenii. ioanid. pui cu oase adevarate. medicover. balcon. salas. surprise! vodca. vodca cu cola. kiseleff. expirat. farmacie nonstop. demisol. so much love. covrigi. nesomn. cartela ratb. apparat. opera. universitate. salata de vinete cu rosii si cu ceapa. pamant. acasa. gunoi. nic. dn1. logan. cafea. g. nag champa black. carturesti. banksy. microbuz. papucei de plastic. what up? pedichiura. oua rosii. soare. magnolia in curte. pachet de la sinaia. ma intorc la vara. so very much love. ne vedem la baraka.

************

as lasa tot tag cloud-ul asta de mai sus si atat, dar trebuie sa mai spun ceva. am fugit in romania cvasi-incognito, cu inima facuta bucati si spiritul frant. nu stiam daca pot trai aici, nu mai stiam nimic. am inceput sa plang cand am vazut pe geamul avionului carrefour-ul de langa otopeni si m-am simtit din nou intreaga cand am pus piciorul pe pista de aterizare. am fugit 5 zile intruna, sacrificand aproape toate orele de somn, tragand seva prin talpi si oameni prin ochi si minte. am fost atat de incredibil de fericita, s-a legat totul atat de firesc si frumos, a fost atat de bine si lucrurile au devenit limpezi.

am simtit ca imi recastig dupa 30 de ani de dragoste silnica tara, ca sunt in fine libera sa o iubesc asa cum n-am putut cata vreme traiam in ea. am fost relaxata si detasata, m-am bucurat de fiecare clipa si, desi m-a deranjat in continuare tot ce ma deranja si inainte, nu mai era problema mea. puteam s-o vad si sa merg mai departe. am fost foarte fericita sa fiu in Romania, de-abia astept sa merg din nou si am fost la fel de fericita ca nu mai traiesc acolo.

am zambit ieri unui cer incredibil de senin in benelux si am stiut ca am castigat inca o tara. n-aveai, ma, nimic, ti-era doar dor de casa :).