Promotie la amintiri

Desi imi mai tremura si acum mainile dupa ce un cretin cu numar de Covasna (deci se poate, dragi ardeleni, nasc si la voi tampiti) aproape m-a spulberat cu bicla cu tot taindu-mi fata si, la cinci minute dupa, doua babe cu smocuri de permanent fluturand in varful capului mi s-au aruncat literlamente sub roti, ei bine, in ciuda acestor sa le spunem vicisitudini, am o zi buna.

Am ajuns la birou si-am vazut un mail de la Cristi Lupsa, al carui curs de jurnalism narativ l-am urmat si eu la CJI in ultimele trei luni. Cristi a decis sa publice pe celalalt blog al sau, dedicat procesului de a scrie, o parte din eseurile personale ale cursantilor. Azi l-a publicat pe al meu :).

Eseul personal este o naratiune in stil jurnalistic care relateaza o intamplare reala din viata autorului. Eu am ales sa scriu despre primul meu sarut, o intamplare din hahat iunie 1990. Funny story de la curs: cand am precizat perioada, una dintre fetele din fata mea a scos un icnet si a zis ceva de genul "Doamne, eu de-abia ma nasteam" :)). Ehei, draga babei, that's the way the cookie crumbles ;).

Si daca vreti sa cititi eseul, il gasiti aici

And it's been so long

Desi sunt tentata sa zic ca m-am nascut deprimata :), prima oara cand am inteles holistic cum se poate trai o depresie cu acompaniament a fost cand am auzit Glory Box. Desi ma credeam o fumatoare pasionala, genul la care te uiti si iti aprinzi mental o tigara, in timp ce ii admiri decadenta studiata, mi-am dat seama ca n-am nicio legatura cu fumatul pasional si cu decadenta cand am vazut-o pe Beth Gibbons facand asta in Roseland NYC Live. Desi credeam ca stiu in detaliu coloana sonora pe care va plange toata lumea la inmormantarea mea, plecata nedrept de repede dintr-o viata marcata de tragism (genul de fantezii pe care le avea Amelie stand in pat si mancand floricele :), am auzit-o cu adevarat de-abia cand am ascultat Undenied. Desi credeam ca am invatat prea bine ce inseamna dragostea mistuitoare si aproape dementa, am inteles pe deplin cand mi s-au insinuat in ureche vorbe precum Its only you, who can tell me apart
And its only you, who can turn my wooden heart. Desi credeam ca viata mea are o cadenta, de-abia Wandering Star mi-a marcat-o cu adevarat.

Desi n-as fi crezut vreodata sa-i vad cu ochii mei, pe 7 aprile, la Amsterdam, o sa pot sa cant alaturi de o multime la fel de tripata (sper): I'm so tired, of playing, playing with this bow and arrow... And no, I am not leaving anything to the other girls to play :). Except for cookies & stuff, of course :D...

Dance, I say

Unul dintre cele mai bune albume ascultate in ultima vreme (in care nici macar nu prea mai ascult albume, ci melodii disparate) este Alive 2007 al frantujilor electro Daft Punk pre numele lor. Culmea e ca n-am fost niciodata mare fan, dar albumul asta mi-a mers drept la suflet sau mai bine zis la picioare :), ca desteapta in mine un chef de topaiala de mare angajament.

Nu ma omor dupa clipul asta, desi arata ce fain e la un concert de-al lor, dar m-as chinui oleaca sa-i vaz live cu Alive. Harder, better, faster, stronger.



Pour les connaisseurs: e pe hub :).

Cum mi-am cheltuit ultimii bani

Ca sa nu ramana si anul asta repetenta, statul roman a decis ca autorizatia mea de PFA trebuie prelungita si revalidata de primaria de sector. Autorizatie pe care scrie ca e emisa pe perioada nedeterminata, dar e de prost gust sa te cramponezi de detalii. Eniuei, primaria e de acord sa faca asta, daca eu ii pun la dispozitie diverse acte si inscrisuri, inclusiv o adeverinta de la administratia financiara care sa se jure ca nu-i datorez bani.

Ma duc la administratie, cer hartoaga. "Mai aveti de plata niste regularizari", zice mustrator duduia de altfel amabila de la ghiseu. "Pacatele mele, n-am stiut", zic. Cat? 46 de lei. Imi scrie suma pe cerere si ma lasa sa plec. Ma uit in portofel - 36 de lei. Dau sa abandonez, imi clipoceste beculetul (unul dintre cele multe) ca s-ar putea sa am o suta de mii pe card. Top la bancomat, stau, astept, tranzactie in curs, mai haraie un pic, imi da. Ura, ma intorc cu banetul, ma prezint la ghiseu, zic: Faceti-mi chitanta pentru 46 de lei.

Respectiva se face ca nu m-a vazut in viata ei, imi ia iar hartia, trece gratios cu privirea peste locul unde scrisese cu manuta ei 46 si zice "47". Cum, de ce, pai n-ati zis, da' totusi, etc. 47, raspunde doamna impasibila. Scocior prin maruntis, adun inca 1 leu. Cool, man, da chitanta. Achit datoria, fug la camera 6 persoane juridice. V-ati platit restanta cu regularizarea? Da, zic eu mandra si imping catre ea hartia care atesta acest lucru. Si restul? Pai care rest? Pai daca o mai fi ceva. Pai nu mai e, ca am intrebat. Imi arunca privirea "You're so naive and you don't know shit", da' semneaza. Mergeti la ghiseul 20.

Ma prezint la ghiseul 20. Dau hartiile, il vad pe functionar ca dispare cu ele si iese si vine la mine afara. Imi sta inima in loc, ma gandesc ca m-a prins cu o infractiune pe care nici eu nu stiu ca am comis-o, dar, oricum, grava, din moment ce s-a napustit afara din birou. Iesise sa-mi scrie chitanta pentru regularizare, n-o observase deja platita printre hartii. Ne lamurim, radem prietenos unul la celalalt, tranteste si el o semnatura, mergeti la ghiseul 2 sa va puna viza si semnatura.

La ghiseul 2 a bit of a line. Observ nelinistita ca au blocat usile de la iesire cu un scaun, inseamna ca li se apropie pauza de masa. Please, please, pune-mi si mie viza, nu ma lasa neterminata :D. Imi ia in fine hartoagele, se uita prin ele si murmura cu ochii plecati: 1 leu. Nigga what? De ce? De unde? N-am! Nu mai am! Mi-ati luat tot. 1 leu, insista persoana. Ma uit in portofel cu un aer sumbru, rascolesc monedele, adun, sper, incropesc. Nu i-a placut forma, ca sa zic asa, da' voia continutul, so she took the money. Leul era pentru timbrul pe care mi l-a pus pe adeverinta, ca sa arate frumos.

Acum nu mai am literalmente niciun ban, dar, de asemenea, nicio problema.

Pane Rumburak, nu pagadi!

Ieri am fost la film. Premize? Excelente! Film european, cehesc mai precis, propunerea Cehiei la Oscaruri, premiul Firipesci pentru regie, nominalizat la Ursul de Aur de la Berlin, 7,6 rating pe IMDB, Obsluhoval jsem anglického krále (I served the king of England), promitea sa fie tot ce n-a fost.

Productia este mediocra cu indulgenta, povestea e incoerenta, jocul actorilor mi s-a parut destul de slab si abundenta de fete tinere si dezbracate pe centimetrul patrat de pelicula mi-a creat impresia unui regizor care s-a apucat de filme ca sa aiba ocazia sa filmeze cute naked chicks for free. In ciuda celor cateva poante simpatice, filmul mi s-a parut dureros de neconvingator, genul pe care il vede un american si zice "M-am plictisit si n-am inteles nimic, cred ca e un film european bun". Unicul regret pe care il am este doua: banii platiti pe bilet si faptul ca, desi am plecat inainte de final, tot am stat prea mult.

On top of it all, toata aceasta daravera s-a consumat in mirificul mall de la Vitan, o menajerie semi-interlopa populata cu specimene relevante si copiii lor high on sugar, supra-incalzita si in care o sticla de apa costa mai mult decat in Kristal (si daca nici acolo nu e cerere, respectiv putere de cumparare...). Ma rog, oricum e o referinta vulgara, I admit :).

To resume, don't serve the king of England, serve yourself and stay away of it!

Ha!

Ma duc ieri la facultate sa dau examen si, cum ma taram pe coridoare, imi iese in fata o juna draguta de maxim 20 de ani, care imi arunca o privire usor nesigura, usor tematoare (fata dupa care stii imediat ca cineva te ia drept profesor), trage aer in piept si imi zice:

"Buna ziua"

Tresar nervos, caci in capul meu eram imbracata hip (mai putin hainoiul gros de iarna, dar, ce sa fac, mi-e frig) si aveam o fata neteda si juvenila care nu putea sa produca genul asta de confuzii. Zic totusi sa-i acord respectivei o sansa sa vada in ce eroare se scalda, asa ca replic cu cea mai pitigaiata (aka tinereasca) voce la purtator:

"Cred ca ma confunzi" si asezonez super-replica cu un zambet ca-ntre fete, ma-ntelegi.

Si juna glasuieste de indata "Ma scuzati", dupa care o tuleste sprintar (da, stiu ca imit stilul lui Wodehouse, but that's beside the point right now).

Inima mea a fost ranita si am meditat aprins la concepte filosofice precum lifting and such pret de 5 minute. Mi-am amintit ca acum vreo doua luni, o tipa de la master m-a intrebat, dupa ce a aflat ca am fost colega de facultate cu Turcescu (el era cu un mai mare ca mine), daca e cazul sa-mi spuna dumneavoastra :).

So I decided to take action. Azi m-am holbat bine in oglinda si am smuls singurul fir de par alb pe care il aveam in cap. Die mother fucker, die!

Si da, realizez ca am scris cu nerv acum o vreme ca nu ma respecta femeia de serviciu si nu-mi vorbeste cu dumneavoastra. Inconsecvente senile :)...

Daca e miercuri, e Belgia

Tout simple, tout majestique: le respect mutuel, c'est classe. Vraiment! One way ticket to happiness :).

Ma bantuie

Imi vorbeste de toate tristetile inutile si lipsite de motiv in care baltesc de o vreme si de cenusiul cerului si de stoluri de ciori. De un peisaj dezolant si lipsit de orizont. De neputinta si de o varsta la care nu ti se mai iarta asta. Imi pun serios problema daca mai sunt indreptatita sa am depresii, fiindca am citit ca in societatile anglo-saxone, precum in dreptul omonim, o singura greseala te urmareste toata viata. Aici la cate om avea dreptul? Too damn stretched!

ce n'est pas ma faute

mais celle du publique qui n'a rien compris.

ma enervez.

bicicleta e beyond out of the question. blonde skinny bitches trying to play cool. cine dracu' m-a pus sa ma duc la master? everything is just crappy. gustul de la guma nu dureaza mai mult. nu sunt suficiente seturi care sa merite o pastila buna si nici suficiente pastile.


I feel prettier than I really am.

Joc scrabble mai bine decat ei, dar am ghinion la litere. nu mai stiu franceza deloc. il faut savoir! encore sourire.

cred ca mi s-a urat cu binele, dar nu stiu ce culoare de oja sa-mi aleg si asta chiar este o problema! don't interrupt me, honey.

however is probably the best beer in the world et le jour tombe si nici macar incoerenta nu mai stiu sa fiu intr-un mod elegant.

s-o ardem emo gen.

Multumesc e prea putin

Cartea mea de capatai este Jeeves intra in actiune a lui P.G. Wodehouse, editia din 1971, scoasa de editura Univers (si singura in limba romana, din stiinta mea). O iubesc nemarginit de cand am pus prima oara mana pe ea (prin 1988, asa), pentru ca ma face sa rad, imi da o stare de bine si e scrisa exact in stilul pe care mi-as dori sa-l fi inventat eu. Am citit-o si rascitit-o, atat de aprig incat am facut ferfenita cele doua exemplare pe care le aveam in casa. Am tinut de foile disparate ani de zile, ratacind pe rand fasciculele, pana cand n-a mai ramas nimic. Am cautat-o cu disperare si frenezie alti ani de zile prin anticariate si pe Internet si chiar la editura, inainte sa se desfiinteze. No luck.

Doar in ultimul an n-am mai incercat sa dau de ea. Cred ca ma resemnasem cumva cu ideea ca nu o s-o mai vad. Cand sora mea mi-a spus in decembrie ca mai are o jumatate de cadou pe drum, am zambit distrata. Cand mi-a pus acum doua zile in brate un pachet proaspat ridicat de la posta, continuam sa zambesc distrata. Apoi am vazut in fata ochilor coperta familiara, putin ponosita (au trecut 37 de ani!), dar excelent pastrata si am crezut ca o sa mor de inima. Si de drag.

Le livre de chevet et la soeur de merveille :).

Later edit: Am uitat sa zic ca este, probabil, cartea cel mai bine tradusa pe care am citit-o vreodata. Excellent job, Mr. Sergiu Farcasan!

I Provider

Being home alone, adica avand in grija si casa (si, intr-o oarecare masura, preocuparile) alor mei, I found myself today feeding the following:

- cainele (pe care l-am scos si afara de indata ce m-am trezit si fac asta de o saptamana!)
- pisica
- cele doua sau trei veverite din parcul Operei - operatiune complexa pentru care m-am infundat in troiene ca sa ajung la copacii in scorburile carora aruncam nucile
- vrabiile care traiesc in vita de vie de pe casa
- cele 150 (nu sunt atatea, but so they seem cand tot umpli sticle cu apa) de plante ale lui tata raspandite prin toata casa

Printre picaturi am pescuit si eu micul dejun si m-am gandit ce sa-i fac de mancare lui significant other care doarme (I don't usually do that, but being home alone...:).

Acum ma simt ca o femeie din povestirile lui Slavici sau ca Fefeleaga. Ma duc sa dau zapada din curte (not!).

faching shit*

tre' sa lucrez :((. So not happy (new year). But the party was smashing :D!

*Copyright: Onionsoup.