being emo in the early '90s

needless to say cate nopti am plans eu pe aceasta melodie si pe altele asijderea cand aveam 17 ani :))...

news flash si alte chestii debordante

sunt obosita, foarte obosita, si ma asteapta 10 zile de forja in fabrica :(. din acest motiv, nu ajung azi la critical mass. so sorry.

a innebunit toata lumea in orasul asta, pe cuvant!

va multumesc daca boicotati taxi club si in special masina 288 care a incercat azi sa dea peste mine fiindca soferului i se parea ca n-are loc (avea!) de bicicleta mea (pe aceeasi magica straduta grigore alexandrescu, cu zambete si oameni care isi cer scuze). l-am reclamat la firma si mi-am lasat datele de contact in caz de nelamuriri; au zis ca o sa-l cheme la sediu sa vorbeasca cu patronul. mi se pare putin probabil, but still. faza cea mai tare: desi se straduia isteric sa ma depaseasca, peste un metru strada se infunda in caderea bastiliei, pe care se lucreaza!

am aderat la bloguresti, un proiect colectiv care scrie cu verva, nerv, oarece simpatie si mult spirit critic despre orasul care ne mananca sufletele. thanks for the invitation, you guys :)!

vreau sa trec pe cablu digital, dar n-au decat un decodor gratis per abonat (dati cate unul sa ajunga la toata lumea) deocamdata; daca ai mai multe televizoare in casa, too bad for you. la astral upc se intampla, unde altundeva?

o sa scot moderarea comentariilor, ma enerveaza. anonimule, poti sa vii sa vituperezi (gasesti in dex ce-i aia). o sa sterg si cu asta basta. shit happens.

o zi faina tuturor!

am pierdut o batalie. sper ca nu si razboiul.

de astazi (vom vedea pana cand) comentariile pe acest blog vor fi moderate. am primit un comentariu incalificabil prin jegosenia lui - pot sa va impartasesc ca cea mai nevinovata parte era inceputul, care graia delicat "auzi pizda proasta" - pe care l-am sters. refuz sa mai vad asemenea mizerii pe blogsorul meu drag. romania, get the fuck out of here, you are not welcome. imi pare sincer rau :(.

micile sperante

nu, nu este o poveste despre copilasi, lumina ochilor :D. e asa: eu (who else? :) pe bicicleta (what else? :), pe grigore alexandrescu (o straduta destul de calma paralela cu iancu de hunedoara), pedalam agale si destul de distrata. el, un tanar domn, fuma o tigara (bad habit!) si se angajase in traversare fara sa se asigure. masini nu veneau, doar eu. l-am vazut cam din scurt si am franat, el s-a oprit. eu am zis: scuze si-am zambit. el a zis "scuze eu" si-a zambit larg. stropul de normalitate care mi-a luminat ziua. merci, monsieur :).

ce fac in loc sa ma odihnesc ca maine sa lucrez iar

ma intreb: ala/aia de-a scris textul la reclama bcr cu "cineva care sa stie exact ce-ti doresti" (brr, n.m.), respectiv ala/aia de-a scris-o pe aia cu "aceasta reclama va fi aici si maine. dar tu?" (beyond no comment, n.m.) or mai lucra unde lucrau cand au dat BT pe creatiile astea?

ce fac in loc sa lucrez

La andressa am vazut, la channel4 m-am testat. nu comentez rezultatele :))...

of

sa-mi zica cineva sa ma apuc sa lucrez!

the flower trip

BDV-ul meu la startul marsului, all set and trimmed :).

tovarasii de drum

early starters (thumbs up pentru oamenii care si-au adus si copiii)

cea mai bicicleta flower power (m-am inverzit de invidie :)

chez Uranus

odihna@stalp

alte impresii:
- finally multi oameni pe bicicleta and finally multe fete. stiam eu ca sunteti pe undeva. soare de toamna, strazi libere, semafoare ignorate. am vazut oameni in varsta, copii, doamne respectabile si sportivi de performanta all together. goody :).
- nu m-am intalnit cu Cake (too many people), dar m-am intalnit cu Robert. smooth ride :).
- Dragos s-a suparat; dupa ce am combatut la telefon si am fost la fata locului, zic doar atat: era "o zi fara masini in orasul tau" si, totusi, orasul asta e al masinilor in fiecare (alta) zi. oricum, s-a mers extrem de repede, a fost mai curand alergare (nu mars), tocmai ca sa deschida circulatia. nu te (mai) supara, frate :).
- mie mi-a placut. ne vedem la criticalmass.

sieu simie

le scriu impreuna ca sunt deja institutii. v-ati intrebat vreodata de ce spuneti "vreau si eu", "dati-mi va rog si mie", in special la achizitionarea de bunuri si servicii, ca sa ma exprim functionareste? si pentru care, de obicei, platiti?

pe mine una ma depaseste. si de unde a aparut acest "si eu" (in conditiile in care esti singur in magazin) si de ce nu reusesc, desi imi propun, sa cer o sticla de apa fara sa spun "si mie". imi reglez vocea, incep ferm si avantat "dati-mi va rog" (aici ma lupt cu mine insami) si continui molesita "si mie" (am pierdut batalia) ... (insert product name here). cand reusesc, mi se pare ca am fost excesiv de dura cu vanzatoarea.

dati-mi si mie cu ceva in cap, va rog!

in bicle sa ne masuram

sau in tevi de esapament sa ne doboram?

mari sambata asta se aduna vitejii care isi risca gatul umbland cu bicicleta prin bucuresti ca sa aveti voi mai mult loc pentru claxoane si zic "domnia ta, sa-i dovedim pe misei! sa-i trecem prin roata si sa! sa punem flori pe ghidoane si pedalelele in miscare!"

si voi, cu claxoanele, o sa ziceti: "un fleac. m-au depasit (fiindca eu prefer sa stau o ora intre romana si universitate cu fundul in masina in loc sa o las naibii parcata si sa ma duc pe jos, ca sunt 10 minute de mers)". sau poate o sa intelegeti. sincer, eu nu cred asta, dar speranta moare ultima.

asadar, luati aminte:

"In cadrul campaniei «VELORUTIA. O REVOLUTIE PE DOUA ROTI» - proiect finantat de Ambasada Regatului Tarilor de Jos la Bucuresti - Asociatia BATE SAUA SA PRICEAPA IAPA, in colaborare cu asociatia KOMUNITAS si grupul VELO-CITY, vor organiza sambata, 22 septembrie « O Zi fara Masina Ta in Orasul Tau » : o plimbare pe biciclete pentru a demonstra ca exista multi oameni in Bucuresti care vor sa circule PE SOSEA fara masina.

Adunare: Arcul de Triumf / Orele 16.00
Traseu: Arcul de Triumf – Bd. Kisseleff – Piata Victoriei – Calea Victoriei – Bd. Natiunilor Unite – Bd. Libertatii – Calea 13 Septembrie – Str. Uranus – Terasa E-Uranus
Defilare: in intervalul 17.00 – 18.00

Participantilor la plimbare, li se recomanda :
Sa isi « inarmeze » bicicleta cu flori, frunze si orice alt decor naturist, colorat si vesel!

La Terasa E-Uranus, se vor distribui borcane cu aer curat, ne-poluat, pentru bucurestenii care se sufoca. Vom face cateva proiectii video cu filme despre ce inseamna bicicleta in lume, avantaje si beneficii aduse de utilizarea ei ca mijloc alternativ de deplasare urbana. Toti cei care vor veni calare pe bicicleta, vor beneficia de intrare libera in seara respectiva."

See ya there, do'!

she's got Bette Davis' eyes

dau din casa :)

bai frate

daca tot iti faci banner de-ala agresiv de vine peste om pana da click pe el din greseala sau incercand sa-l inchida (cazul meu), apai macar ar trebui sa ai site-ul functional, nu? si mai au ca slogan si ceva de genul "fii atent la detalii"...



cesarom - asa nu!

toti fiii patriei invata azi

je viens de passer calin. care calin? calin popescu. care calin popescu? hai ca-l stiti, ala mic si negricios de respira greu cand trebuie sa zica "pe" inainte de "care". da, chiar el. eu in drum spre birou pe langa parcul icoanei, el in drum spre scoala centrala sa (presupun) deschida anul scolar. masinile le-au tinut ei pe loc cu gabori, dar eu, ca roman si biciclist, ma comport dupa cum mi-e mai bine in trafic, de obicei ca vehicul, dar, cand situatia o impune, ca pieton. asa ca am trecut frumos pe langa politisti si m-am trezit pedaland pe straduta cu scoala centrala printre spp-isti nedumeriti si cu tariceanu dandu-se jos din masina in fata mea.

that was a major lol. toti bodyguarzii lu' soferii lu' bodyguarzii lui tariceanu se holbau la mine - pe bicicleta si imbracata gen hippie girl meets acid trip - intrebandu-se "ce e asta" si "ce ar trebui sa facem". cred ca by the book eram o potentiala amenintare minora (puteam sa-i strig lui tariceanu vorbe grele gen "nominativ, acuzativ, dativ" si alte mascari), dar era vizibil ridicol sa incerce sa ma opreasca.

pana la urma tariceanu a luat-o spre scoala, spp-istii dupa el, eu drept inainte pe drumul meu. m-a distrat wtf-ul lor nerostit si inadecvarea mea totala la ce se intampla acolo (story of my life :)). pacat ca n-are si tariceanu blog so we could compare notes on this...

un pic de 1984 n-a omorat pe nimeni

ii iubesc pe functionarii care stau pe post de sfinti intre tine si Dumnezeul reprezentat prin neenervare (this city makes me have really low standards). cu ocazia inscrierii la un master am interactionat de cateva ori (si deja de prea multe) cu functionarele din secretariatul facultatii de limbi straine. indolenta, reaua vointa, nesimtirea si un sictir generalizat fata de orice care nu le priveste in mod direct si personal de-abia incep sa descrie atitudinea lor fata de cei cu care au de-a face (cele, daca e sa fiu rea si realista in acelasi timp, ca n-am vazut picior de baiat pe-acolo :)). o alta problema este si atitudinea studentilor (studentelor?), care sunt mici si speriati si s-au invatat sa le tolereze hachitele. cand una dintre individele de acolo m-a tutuit si mi-a vorbit urat, respectiv cand eu i-am solicitat sa-mi spuna numele si functia ca s-o reclam, am vazut in privirea ei fixa intrebarea nerostita "cine e asta? daca 'isi permite' sa-mi vorbeasca asa, e cineva sau stie pe cineva". foarte trist, foarte frustrant si, din cate imi spune toata lumea, de neschimbat. needless to say ca nu si-a declinat identitatea.

mi-am adus aminte de atitudinea functionarelor din administratia financiara acum cativa ani. Dumnezeu sa-i aiba in paza pe cei care au facut atac cardiac dupa ce s-au luat in bete cu harpiile de acolo. You were an absolute zero unless they told you otherwise. Erau stat in stat si nimeni nu putea sa le clinteasca. Lucrurile s-au schimbat simtitor in bine de vreun an, poate chiar doi si eu am crezut, cu naivitate, ca e rezultatul unui super curs de relatii cu clientii facut pe bani europeni, pana cand am aflat ca investitia fusese mult mai mica, mai desteapta si mai sigura pe termen lung. duduile de la front desk erau filmate. nu-ti venea a crede ca au fete, nu doar permanenturi, ca au gura si sa zambeasca, nu doar sa se rasteasca si ca pot rosti la finalul discutiei "sa aveti o zi buna". even sadder, if you ask me.

azi m-am convins inca o data de eficienta camerei calare pe grumazul amploaiatului. aveam o plata de facut la banc post si imi trebuia copia ordinului de plata ca sa o trimit pe mail. individa de la ghiseu mi-a zis ca se face maine transferul (stiam ca il poate face si acum, dar m-am gandit ca o avea altele pe cap) si i-am zis ca fine by me, dar sa-mi dea verdele (dovada platii) scanat pe mail sau prin fax. "nu se poate", a zis ea cu acreala si mi-a aruncat si-un zambet inca si mai acru. "hm, nu cred", am zis eu, "dar, fireste, pot sa ma duc si la altii, ca-s multe banci in Romania". "da, bine", a bufnit stimabila amintindu-si ca mica noastra sueta ca fetele e filmata si a executat transferul in juma' de minut.

am iesit de la bancpost. imi legasem bicicleta de stalpul unui cos de gunoi (n-aveam nimic mai bun in jur) si cand eram aplecata sa desfac antifurtul, o duduie s-a decis sa scormone un pic prin cos. m-am trezit fata in fata cu ea, ea aplecata in cos, eu la bicicleta, amandoua incomodate clar de cealalta. ea a plecat prima bombanind nervoasa. cand am luat-o din loc, am vazut-o la alt cos de gunoi, putin mai incolo. gasise doua pere.

c-asa-i in tenis.

photo by 11 0 11

homo what?

am vazut aseara I Now Pronounce You Chuck and Larry, dupa ce initial am zis sa nu vreau, fiindca citisem in diagonala un articol in tvmania, in care scria ca productia a fost considerata de criticii americani "plina de glume rasuflate, homofoba (s.m.) si lipsita de clasa".

dude, tuse groase, da, umor uneori indoielnic si alteori chiar pontos, da, clisee si dulcegarii de comedie de familie americana, da, dar homofob?! cum poti sa vezi filmul asta si sa zici ca e homofob? e un manifest antihomofob in toata regula si eu chiar sper sa mearga multi bizoni romani (si nu numai) la el si sa iasa de acolo macar putin pe ganduri. si sunt cateva scene pentru care merita sa-l vezi, te surprinzi razand desi ai vrea sa strambi din nasucul elitist si sa zici ca e un umor prea popular pentru tine :). si btw de political correctness, daca pelicula asta pacatuieste fata de vreo categorie vulnerabila, aia este doua: femeile si grasii :).

in alta ordine de idei, un film that is definitely a must and now I'm serious este asta. The Lives of Others este in meniul obligatoriu al oricarui nostalgic comunist, al oricui care crede ca, daca romanii o duceau ca aia din RDG, Ceausescu era si acum la putere si, nu in ultimul rand, al oricui care vrea sa vada un film extraordinar de bun.

si, intr-o cu totul alta ordine de idei, am trecut acum 5 minute pe langa un televizor dat pe realitatea, din care graia o voce patrunsa de importanta si gravitate: "azi, 12 septembrie, romanii vor afla cine este noul lor lider spiritual". blablabla something, transmisie directa de la dealul mitropoliei si apoi dezbatere (cum altfel?) in studio. mo' focka, liderul meu spiritual e cel mult gandhi, so stop broadcasting crap and try to run back to this century asap. good night and good luck!

poza de aici

what doesn't kill you...

...makes you more sensitive. stai chircit in pat cu o indigestie categoria "I wish I were mother fucking dead" si lasi televizorul sa mearga, so you don't mother fucking die in silence (vorba vine, la mine acasa nu e niciodata liniste, picamerele - asa se scrie? de la constructia casei radio trec si prin faimoasele termopanne). donc, cand o tot auzi pe aia cu "pentru sanatatea dv., evitati excesul de sare, zahar si grasimi", te simti ca si cum ti-ar rasuci cineva cutitul in rana. cu furie. va rog s-o ziceti mai des pe aia cu alcoolul, ca sa ma simt foarte rar cu musca pe caciula :))...

later edit: mi se semnaleaza ca se scrie "pichamar, all I can say is: Gosh...:)

nice word

blogshor :). cum pot sa fac copyright pe el? ma rog, e exagerat sa fac copyright, doar nu mi-l luati, va rog. blogshor de vis, blogshor la tara, bloghsor cu gradina, lumanari si bete parfumate. me likey. pun si poza frumoasa, sa se asorteze cu cuvantul.


blogshor ploios fotografiat de 11 0 11

fashion dilemma

ce carte iau cu mine?

later edit


cartea pe care am luat-o la protest (de fapt mi-a adus-o raluca, fiindca eu uitasem sa-mi iau de acasa)


poza de la protest cu mine, raluca si simina vorbind cu o tipa de la dilema (io cu bentita visinie); poza este facuta de subiectiv si sper ca e ok ca am pus-o si pe blogul meu...:)

cea mai simpatica cronica a protestului (dintre cele citite de mine)

tragedia lui carmen. si-a mea.

am o viata culturala intensa lately, but don't be fooled, e o exceptie care confirma regula inertiei mele cotidiene. aseara am vazut "la tragedie de carmen", o adaptare a operei lui Bizet, pusa in scena la national, in regia lui caramitru. I don't even know what to begin with. poate cu panoul stalinist de la intrarea in sala mare a tnb, pe care scrie "va rugam pastrati linistea deplina", de parca intri intr-o manastire pe muntele athos. inteleg ca s-a topit (cu tz) publicul de teatru lately, dar asta cu linistea deplina e exagerata.

chestia la care am fost aseara (ca piesa nu pot sa-i spun) a fost a fucking disgrace si o dovada in plus ca vocatia sergiunicolaesciana continua sa faca ravagii. de ce i-a trebuit lui caramitru regie si de ce tocmai o adaptare a lui carmen, sa ma bata Dumnezeu daca inteleg. da' daca vrea dom' derector, carmen it is and we're all gonna love it, am I right guys?

montarea in sine a fost trasa de par, cu timpi morti si cu chestii indesate si tasate in egala masura, ca un fel de pretext sa se auda melodiile alea cele mai cunoscute cu lamur eteun anfant boem, practic o succesiune de scene, cu o carmen inutil si enervant de omniprezenta. au avut solisti de opera pentru rolurile principale si actori pentru cele cateva de umplutura. solistii au cantat, actorii au vorbit, orchestra a tinut isonul.

dezastrul absolut a fost carmen si cheia in care i s-a spus sa-si joace partitura. ca voce femeia era in regula, problema a venit de la faptul ca a inceput sa-si exhibe picioarele, sa se atinga de o maniera pe care o credea erotica si care era cel putin vulgara, sa se frece de diverse obiecte de decor in stil shakira si ca, de asemenea, nu stapanea genul asta de miscari, arata ca si cum tocilara clasei s-ar fi imbatat grav si ar fi incercat sa prinda ritmul alaturi de majoreta sefa.

oricum, cam toata reprezentatia a semanat cu ultimul american virgin, if you saw that classic :D, carmen era un fel de posta regimentului si baietii se bateau care sa-i puna mana primul pe picior (daca as fi jucat in spectacol, as fi zis "bulan", ca sa va dati seama cam care era nota).

on top of it, in sala era absolut sufocant, oamenii aplaudau mecanic luandu-se unii dupa altii si la sfarsit orchestra a zis-o pe aia cu toreadorul, ca oricum e cea mai cunoscuta si e genul de ritm care indeamna la aplauze. i-am vazut in sala pe rebengiuc si pe albulescu, probabil ca au trebuit sa aplaude si ei jena asta de spectacol, ca altfel ii trecea caramitru pe raboj. so fucking sad.

cel mai grav e ca mi-au futut muzica din carmen cu chestia asta. o sa-mi trebuiasca in medie doi ani ca sa pot s-o ascult din nou si sa n-am flashback cu susaneaua de ieri. de ce dracu' nu m-am dus eu la enescu?

haha

"si ce termopane ne-am pus aici", imi zice o prietena care n-a mai fost de ani de zile pe la mine; si cand mi-o zice a treia oara intr-un interval de 15 minute, prind si eu cu intarziere aluzia, carevasazica ne dam 'telectuali fini, da' suntem nouveau riche, de-aia de mutileaza cladirea si-si exhiba potenta financiara.

Draga mea:

1. Aici, in vastele mele palate garsonierale, vizavi de preoteasa unde weekend de weekend sunt nunti cu manele si de o spalatorie auto (fosta nonstop) si la intersectia a doua strazi mari si foarte circulate, termopanul este pentru mine diferenta dintre viata si moarte.

2. Putina lume vede ca am termopan, fiindca am insistat sa fie unele ok, nu jafuri de-alea cu rame albe si sa se imbine armonios cu stilul si culorile cladirii. Dar e bine ca vigilenta ta la vanatoare nu s-a lasat inselata!

3. Jenant, dar adevarat: in 2004 eu nu mi le-as fi permis, asa ca le-a platit mama, ca sa nu ma mai vada cu cearcane negre si plangand ca nu pot sa dorm. Era la vremea cand spalatoria era inca nonstop (a durat un an si jumatate de lupte birocratice ca sa fie siliti sa inchida la 10 seara), iar eu am plecat sa stau cu chirie 2 ani fiindca altfel innebuneam din cauza zgomotului (si nu mi-a pasat nici macar de termopane, voiam sa plec si sa nu mai vad locul asta niciodata, asa de extenuata si abuzata ajunsesem).

4. Nu toti oamenii care fac asta sunt niste toape lipsite de minte, buna cuviinta si/sau gust, poate fi si un banal gest administrativ care spune "prefer sa-mi izolez locuinta fonic si termic"; mi se pare de rahat ca trebuie sa justific chestia asta fiindca tu ai decis cu un zambet subtire ca "si ce termopane ne-am pus"...

5. Pe-aia cu sectoristul o stii? Bet you don't! Exasperata de nuntile horribly loud care imi fut weekend dupa weekend (cea mai recenta patanie - noaptea trecuta), m-am dus la politie, la sfatul lor, dupa discutii interminabile in fiecare weekend, sa cer procesele verbale ale amenzilor date la terasa cu nunti si sa le folosesc in plangerea la primarie prin care sa cer sa li se suspende alora autorizatia. And guess what? M-am trezit acasa cu sectoristul care mi-a spus ca nu s-a dat nici macar o amenda toata vara (aia ma minteau cu nonsalanta la telefon ca au dat amenda si nu mai au ce face, ca asa e legea), fiindca au mai dat ei amenzi de-astea de zgomot si s-au anulat in instanta, asa ca nu mai dau decat avertismente. Verbale. To cut the long story short, din punctul de vedere oficial al politiei, la terasa nu e zgomot, chiar daca stim cu totii ca de fapt e. "Asa e legea, domnisoara, noi ce sa facem?". To cut the long story even shorter, fuck off si nu te lua de termopanele mele!

mara

Vineri seara am fost in Green la concert Mara si Zum. Pe ei ii stiam de acum doi ani de la sziget, i-am vazut si anul asta tot acolo (intr-o componenta slightly different), ambient curat si frumos, dar numele ei nu-mi spunea absolut nimic.

S-a nimerit ca exact inaintea noastra sa intre pe terasa o fata inalta, imbracata cu o rochie mulata peste pantaloni largi, cercei lungi si o tunsoare sic putin peste urechi si, din nou nimereala, ne-am asezat la masa de langa cea la care statea ea.

Mai erau acolo si alte fete, la care veneau baietii de la zum, posibil iubitele lor, am scanat foarte in treacat chestiunea. Concertul a inceput cu mare intarziere (anuntat la 8, inceput putin dupa 9.30), cu zumii la instrumente si doi oaspeti de la blanoz (tobarul si, nu mi-e clar cum sa-i zic, un fel de vocal care mesterea ceva si la laptop once in a while). Oricum, nici urma de numita Mara.

A intrat la un moment dat si o voce de femeie, dar n-as fi putut sa zic de unde venea, drept care am dedus ca e pe banda si eram cam dezamagita/intrigata. Mi-au atras atentia fetele ante-mentionate (de la masa zumilor), fiindca incepusera sa chicoteasca cu niste mutre foarte rautacioase, din seria "vai, draga".

Dupa care am vazut-o. Fata inalta, cu rochia mulata si tunsoarea sic incepuse sa cante undeva in spatele terasei la un microfon mobil si acum inainta incet spre scena. avea o voce minunata, joasa si calda, zambea frumos si initia contact vizual cu toti cei care se uitau direct spre ea. De-a lungul concertului (very smooth electro jazz kind of thing), s-a plimbat printre mese, a vorbit cu oamenii cand avea momente de respiro in care intrau doar instrumentele.

Am fost si eu una dintre persoanele cu care a vorbit (mi-a intins mana si s-a prezentat si m-a intrebat daca imi place si cum mi se pare soundul, dupa care s-a asezat la masa si-a cantat putin de acolo); a folosit spatiul si spiritul terasei de la green de o maniera excelenta si a combinat vocea oricum grozava cu o abordare profesionista si interactiva pe care nu pot decat sa o aplaud.

Dincolo de momentul muzical, am urmarit si mica dramoleta umana: fetele de care ziceam s-au hahait tot concertul si era clar ca aveau o problema cu ea, pentru ca ii comentau toate miscarile, isi dadeau ochii peste cap si se uitau la ea cand trecea pe langa ele cu un venin prost mascat. Acu', ce sa zic? Si eu mi-s muiere, nici eu nu-s foarte confy cand se invarte pe langa mine una frumoasa si talentata si magnetica. Le-am inteles pe undeva pe fetele alea. Erau toate maruntele si intrucatva dragute, dar, cu indulgenta, banale. Tipa asta era traznet and it must have been difficult for them to have her around.

Ca de obicei, n-am avut cu ce sa fac poze (note to self: buy that freakin' camera!) si nu se prea gasesc poze cu ea pe net. Am gasit un clip in care a cantat cu Zob, dar pe aia nu-i inghit eu si, in plus, am abuzat de youtube pe acest blog lately). Asta e o poza gasita pe site-ul Viva de la o petrecere mondena, nu stiu in ce masura surprinde imaginea foxyness-ul femeii.

Am stat si m-am gandit cum este Mara ca persoana. Probabil nu mi-ar placea de ea. Probabil n-as gasi in ea insecuritatile, stangaciile, spaimele si autoironia pe care le iubesc eu la prietenele mele. E o femeie frumoasa, o artista talentata, o profesionista inteligenta, parea stapana pe ea, degaja siguranta si, intr-o cheie artistica, eficienta :). Dar, daca ar fi fost sa cant, mi-ar fi placut sa cant ca ea (a cantat la un moment dat o piesa lenta in aromana care m-a infiorat de-a dreptul), daca ar fi fost sa fiu frumoasa, mi-ar fi placut sa fiu in felul ei (and I loved her dress beyond description). Vreau sa cred ca daca as fi ajuns cumva in cercul ei, as fi avut atata minte sa nu ma hahai ca proasta cand ea ar fi cantat, doar ca sa arat ce parere am eu despre faptul ca, reducand la chestiunea de fond, ea este mult mai appealing decat mine.

Pupezele au ras si si-au dat coate tot concertul. N-am vazut niciun tip razand. Dar i-am vazut zambind. You go, girl ;).

later edit: Dupa cum se poate vedea la comentarii, una dintre fetele despre care vorbeam mai sus mi-a explicat ca am interpretat gresit motivul amuzamentului si ca am facut aprecieri eronate privind relatia dintre ele si Mara. Lucrurile au degenerat putin, nu m-am lamurit intrutotul ce si cum, dar realizez ca se poate sa fi interpretat prost ce-am vazut si sa jignesc a few people on the way. Imi cer scuze si promit sa incerc sa stau mai stramb si sa judec mai drept.